Acum ceva timp, am inceput sa particip la un schimb de carti postale cu oameni din intreaga lume – postcrossing. In acest timp, am trimis peste 450 de carti postale, in care am scris neaparat cate ceva despre Elvetia. Intrucat cel mai simplu a fost sa povestesc despre mine si despre locul in care traiesc, am aflat cateva fapte de baza despre Lausanne – al cincilea oras din Elvetia, cu o populatie de 130 de mii de persoane, cunoscuta drept capitala olimpica, singurul oraa din tara in care exista metrou…
Dar ce pot spune despre Elvetia. Prin urmare, m-am gandit ca merita sa scriu ceva si despre tara in care locuiesc si ce ma intereseaza cel mai mult aici.

Sa incepem cu geografia Elvetiei

Tara ocupa putin mai mult de 41 de mii de kilometri patrati – a 133-lea din lume. Pentru a afla cati locuitori sunt in orase este o activitate neinteresanta. Wikipedia in diferite limbi, in mod natural, spune lucruri diferite, plus datele difera de la an la an.
Insa cele mai mari orase din Elvetie sunt: Zurich (396 mii), Geneva (201 mii), Basel (175 mii), Berna (141 mii), Lausanne (133 mii). In Lucerna, se pare, ca sunt doar 81 de mii – si eu l-am considerat intotdeauna un oras mare.
Populatia tarii este putin peste 8 milioane de oameni.

Elvetia este o confederatie si este impartita in 26 de cantoane. Este cam la fel ca in Statele Unite ale Americii – fiecare canton are propriile legi. Apropo, Berna este capitala doar de facto, iar de jure nu exista capitala.

Elvetia este membra a tarilor din spatiul Schengen. Dar nu este in UE, asa ca de fiecare data imi pare rau ca eu nu am parte de reduceri, care sunt doar pentru studenti rezidentii UE.

Elvetia este cea mai muntoasa tara din Europa. Alpii ocupa 61% din tara. Cel mai inalt punct este Muntele Dufour, 4634 de metri. Este interesant ca este prima data cand aud despre asta – eu stiam varfuri complet diferite. Este vorba despre Matterhorn (4478 m), care este descris pe ambalajul ciocolatei Tobleron, precum si pe cele trei varfuri din Interlaken – Eiger, Mönch si Jungfrau. Apropo, pe Jungfrau este cea mai inalta gara montanăadin Europa – Jungfraujoch (3454 metri).
Si, probabil, Lausanne este cel mai muntos oras din tara, cel putin printre cele mari.

Lacul Geneva, pe malurile caruia se afla Lausanne, este al doilea ca marime din Europa Centrala (dupa Balatonul maghiar). Apropo, in franceza, nu se numeste deloc Geneva, ci Lacul Leman (Lac Léman).

Exista patru limbi oficiale – germana (65%), franceza (18%), italiana (10%) si romana elvetiana, numita romaneza.
Nu am auzit-o niciodata in viața mea. Ei o vorbesc in unele zone din cantonul Graubünden (in estul tarii). Romana nu este doar o limba, ci distinge 5 dialecte principale (desi exista mai multe). In 1982, a fost creata o romana unificata, care este limba semi-oficiala a tarii – adica este oficiala pentru comunicarea cu oamenii care vorbesc aceasta limba. 60 de mii de persoane vorbesc limba romana, dintre care 35-39 mii este limba principala – aproximativ 0,5% din populatia totala.

Majoritatea elvetienilor vorbesc limba germana. Dar daca ai studiat limba germana, acest lucru nu inseamna deloc ca poti intelege un elvetian. Limba germana locala este complet diferita, nu doar dupa vocabular si sunet, dar chiar si in gramatica. Mai mult, fiecare canton are propriul sau dialect, diferenta dintre acestea putand fi astfel incat oamenii dintr-un canton nu-i pot intotdeauna intelege pe oamenii dintr-un alt canton. Galezii sunt cei mai dificil de inteles (din cantonul Valais, el si Wallis – numele cantonelor in diferite limbi sunt diferite).

Eu locuiesc in partea franceza a tarii. Limba franceza elvetiana nu difera foarte mult de limba franceza originala. In orice caz, elvetienii si francezii se inteleg perfect. Cu toate acestea, exista cateva cuvinte si expresii care sunt folosite doar in Elvetia. Cele mai cunoscute sunt numerele 70, 80, 90. Francezii le numesc „60-10′ (soixante-dix), „4-20” (quatre-vingt) si „4-20-10” (quatre-vingt-dix). Elvetienii nu se obosesc si spun septante, huitante, nonante (din 7 – sept, 8 – huit, 9 – neuf).
Exista cateva alte expresii elvetiene pe care francezii nu le inteleg. De exemplu, aici adesea se spune „ça joue: (joaca) in loc de „ça marche” (merge) – ambele inseamna ceva de genul „ok, bine, merge”.
Localnicii pot distinge dupa accent din ce parte a Elvetiei franceze provine o persoana, dar eu nici nu sunt sigura ca voi distinge un elvetian de un francez. Singurul lucru, mi se pare ca francezii vorbesc mai repede.

Cred ca povestea cu limba italiana este aceeasi cu cea cu limba franceza, dar nu stiu sigur – o vorbesc in singurul canton italian din Ticino, pana la care trebuie sa merg cinci ore, asa ca nu merg incolo foarte des.

Practic, fiecare canton are propria limba oficiala, dar exista trei cantone bilingve – Berna, Valais si Fribourg. La unele statii de tren, chiar direct pe platforma, numele orasului este scris in două limbi, de exemplu Biel/Bienne – pentru ca orasul este situat exact la granita partilor vorbitoare de limbile franceze si germane ale tarii.

Iar pe produsele etichetele sunt intotdeauna scrise in trei limbi – germana (normala, nu elvetiana), franceza, italiana. Uneori in patru – adaugand germana elvetiana.

Nu voi vorbi despre artistii elvetieni, oricum, putini oameni ii cunosc in afara tarii.

Dintre scriitorii celebri – Friedrich Dürrenmatt. Herman Hesse a locuit mult timp aici, desi s-a nascut in Germania. Dar celebrul francez Jean-Jacques Rousseau s-a nascut, dimpotriva, la Geneva.

Oh, iata un alt fapt interesant: pe bancnotele elvetiene sunt infatisati cetateni celebri ai tarii:
10 franci – Le Corbusier, arhitect
20 de franci – Arthur Honegger, compozitor
50 de franci – Sophie Toyber-Arp, artista
100 de franci – Alberto Giacometti, sculptor
200 de franci – Charles Ferdinand Ramuy, scriitor
1.000 de franci – Jacob Burkhardt, istoric

Pana a veni aici, nu am stiut despre niciunul dintre ei. Acum stiu doi – Le Corbusier si Giacometti.

Apropo, in curand (sau nu) aceste bucati de hartie nu vor mai fi. Banca elvetiana a emis bancnota de 50 de franci de tip nou, se promit si altele. Nu stiu cum vor arata noii franci, nu i-am vazut, dar nu vor mai fi atat de stralucitori.

Trebuie sa va spun ca, spre deosebire de euro, nu exista probleme cu hartii de 100 sau 200 de franci (desi aceasta din urma este mai putin obisnuita). Doar cea de 1000 nu se accepta in unele magazine mici. Si, apropo, in majoritatea locurilor puteti plati cu euro si veti primi restul in franci, inza cursul nu va fi foarte profitabil. Iar cand merg in zona euro, retrag euro direct din bancomatul bancii mele – este foarte convenabil, fata curs.

La sfarsit revin la numele tarii. Prescurtarea Elvetiei este CH. De ce? Prescurtarea reprezinta din latina ca Confoederatio Helvetica. Numele provine de la tribul celvet elvetian care a locuit aceste meleaguri in timpul Imperiului Roman. Si numele „Elvetia” a fost obtinut in onoarea cantonului Schwyz, dupa ce trei cantoane – Schwyz, Uri si Unterwalden – au depus juranntul de a se proteja reciproc la 1 august 1291. 1 august este acum sarbatoare nationala, iar aici pe Lacul Geneva de-a lungul coastei puteti vedea focuri de artificii.

Cantoanele Elveției

Facebook Comments