Elvetia: O poveste despre caracteristicile turismului si a recreerii din Elvetia. Informatii utile pentru calatorii in Elvetia.

Acest articol este despre cum m-am pregatit pentru prima mea calatorie in aceasta tara, cum am studiat cu atentie ruta – de la Zürich pana la Lugano si inapoi, aproape prin toate cele 26 de cantoane, cum am intrebat pe prietenii mei – unde sa dorm, ce sa vad. In acea perioada, niciunul dintre cunoscutii mei nu ma putea ajuta chiar si cu sfaturi, trebuia sa caut eu insumi toate punctele acestui paradis al branzeturilor. La aeroport am cerut sa inchiriez o masina de epoca, cum altfel, ca sa nu rada lumea de mine, dar, din fericire, nu existau la agentia de inchiriere. Aerul conditionat al Mercedes-ului cu „ochi mari” nu reusea sa faca fata la caldura de patruzeci de grade si foarte curand a devenit clar: modelul masinii determina stilul de calatorie prin vaile si dealurile elvetiene. Planificate initial pentru somnul de noapte „cabanele” din case cu vedere la pasunele cu vaci, pana la urma nu au intrunit asteptările asa ca rotile insisi au condus la „Excelsior” si „Eden”.

Cumva nu functiona altfel in aceasta tara, unde, pe banca de langa catedrala gotica din Lausanne, cativa oameni fara adapost beau o sticla de „Moet” deloc ieftin. Unde chelnerul arogant din Geneva s-a dus dupa meniul in limba engleza, dar asa si nu s-a intors sa-si ia ramas bun. Unde pe serpentina Saint-Gotthard m-am pomenit in coada coloanei „Spaniol-suiz”, fiecare cu un sofer cu ochelari de epoca.

In aceasta tara, nu doresti sa economisesti – desi preturile te duc la un soc. Pe o singura strada din Montreux, am numarat trei magazine care vand lopeti de gradina aurite.

A se vedea castelul Chillon de pe balconul hotelului, a lua cina la restaurantul rotativ de pe varful Schilthorn, a te distra la Concertul Monstrilor din Lucerna (unde nu exista nici un indiciu despre melancolicitatea carnavalului venetian, iar clima este mai buna!) – toate astea , fara indoiala, merita banii. Nu putini franci elvetieni. Dar costurile sunt rasplatite pe masura – si nu numai cu impresii de neuitat.

In St. Moritz, orasul fara nori si cele mai bune partii de schi din Alpi, masina mea a condus singura la Badrut Palace Hotel. Deja revenind acasa si reluand in mod obisnuit „retro-shopping” – oare nu am ratat ceva interesant? – am aflat ca acesta este cel mai scump hotel din Moritz. Dar s-a dovedit ca in tariful pentru camera, cu o priveliste uimitoare asupra lacului si a muntilor, cu mplapume din puf si mobilier realizat manual, include si un pranz din cinci feluri de mancare intr-o companie aleatoare cu o familie de aristocrati englezi! Receptionerul insusi, care arata ca un domn, cu un zmbet paternal, A deschiS o cutie cu cravate de toate culorile posibile in fața mea: dresscod, oh, cum de eu nu am stiut sa ma pregatesc! In dimineata urmatoare, petrecand oaspetele drag, managerul mi-a dat un coa pentru drum: ciocolata, branza, o sticla de coniac – drumul prin trecerea spre Lacul Constance nu este aproape. Carti postale pentru Craciun inca primesc, desi nu am mai mers niciodata la St. Moritz. Si cand toamna trecuta, am fost din nou in apropiere – am condus de la francezul Evian la Mulhouse francez, fara a opri, prin toata Elvetia, pe langa Vevey, pe langa Berna..

Toate acestea sunt bune odata. Toate acestea trebuie vazute, simtite. Toate acestea ar trebui sa ramana un basm, „vis devenit realitate”, un vis care a devenit real pentru un timp. Cu toate acestea, viata noastra reala nu ne permite niciodata altfel.

Elveția

Elveția – O tara in care nu vrei sa fii zgârcit

Acest articol este primit de la Marius Moldoveanu

Facebook Comments