Cateva caracteristici ale vietii elvetiene

De regula, putini oameni au propria masina de spalat. Exista una sau doua la o casa (in functie de dimensiune), de obicei amplasate la subsol, uneori impreuna cu ele gasesti de asemenea, un uscator de rufe. La subsol pot exista sarme pentru uscat rufe, da se intampla sa nu fie – atunci trebuie sa va luati un uscator in apartament. Uneori aceste masini sunt gratuite si alteori trebuie sa platesti pentru ele. Pentru plata exista o cheie speciala, cum ar fi o cheie magnetica. Platesti pentru ea la administrator, apoi la fiecare spalare pui cheia pe un cititor. De fiecare data ia trei franci de la tine (la unele masini – cinci), apoi, dupa spalare, iti restituie 1,80. In unele case si uscatorul este cu plata, in altele nu.

In toate apartamentele in care am locuit (si deja am stat in patru), pentru incalzire existau calorifere. Toate caloriferele au un regulator. Puteti opri (incalzirea) in principiu. Desi nu, in cel de-al doilea apartament nu stiu cum era amenajat – parca era o incalzire sub podea (parchet!).

Cand deschideti un cont bancar, cardul va este trimis prin posta. Si codul PIN pentru el in e-mail. Evident ca ai nevoie de un calculator pentru a accesa banca pe Internet. Toate prin posta si toate cu scrisori separate, la un anumit interval de timp. Una dintre aceste scrisori este de obicei recomandata. Odata accidental am intalnit postasul si am semnat direct la el (aici, apropo, nu se semneaza niciodata pe o bucata de hartie, intotdeauna pe un terminal special). Si de obicei, mergi cu o chitanta de plata pe numele tau la oficiul postal, ei verifica daca esti tu. Apropo, si permisul ajunge tot prin poata, la cel mai apropiat birou postal – primiti o chitanta si mergeti cu bucurie sa-l ridicati.
De obicei codurile PIN sunt cu sase cifre (sunt permise – de la 4 la 6) si pot fi schimbate la orice bancomat. Facturile de aici sunt toate la fel (nu ca ale noastre, un formular pentru un apartament, altul pentru telefon) si arata astfel:

Primesc regulat astfelde  facturi pentru asigurarea medicala. Banca poate trimite aceleasi facturi pentru posibilitatea reinnoirii propriului cont. Mergi la oficiul postal tot cu astfel de facturi – poate si in alte parti, dar nu stiu eu alte locuri. De Craciun, apropo, diverse organizatii caritabile trimit o brosura sau o revista care iti spune pe cine ajuta ei cu un astfel de buletin informativ si factura aceasta pentru a dona.

In apropierea statiilor de transport si in alte locuri din oras, puteti vedea rafturi cu ziare. Poate fi ziarul zilnic gratuit (cu exceptia weekendurilor) sau un ziar local cu bani. Banii trebuie platiti undeva intr-un slot special, apoi puteti sa luati un ziar. Se spune ca, daca nu platiti, va fi vai si vai. Nu stiu daca se fura ziarele pe aici.
Exista multe fantani din care puteti bea apa. Unele functioneaza chiar iarna (am vazut una in Berna acoperita cu ciucuri).
Multi oameni isi fac singuri tigari – vad constant pe cineva in transport. Multi oamenii de aici discuta in transportul public, duc o conversatie cu oameni complet necunoscuti. Poti vedea pe cineva mergand pe strada fluierand o melodie.

Intrucat suntem aproape de Franta, uneori antena de la televizor prinde posturi frantuzesti. Stai la universitate (Franta – peste lac, la 10 kilometri la urma urmei) si deodata aveti roaming. Adevarat, am patit asta doar de cateva ori. Daca nu ma insel, aici fiecare sezon al anului incepe nu din prima zi, ci de la 21. Asadar, iarna incepe pe 21 decembrie. Nu are sens sa vorbim despre biciclete – este clar ca poti merge cu ele prin oras. Dar in Lausanne, o multime de oameni merg pe trotinete (ca mijloc de transport, si nu pentru distractie). Ii pot intelege – decat sa mergi cu bicicleta la deal, este mai usor sa ai o trotineta pe care s-o duci sub brat.